El m-a facut sa simt. El mi-a trezit pofta de viata,pofta de a zimbi,pofta de a trai,de a vorbi. Dar ce faci cind stii ca nu o sa mai ai parte de aceste clipe,daca el pleaca?
Unii oameni intra in viata noastra neinvitati,nedoriti,ca mai apoi sa devina universul nostru! Dar intr-o zi ne parasesc fortati de destin independent de vointa lor.Ne parasesc atunci cind nu ne asteptam si cind depindem cel mai mult de ei.Ne parasesc luind cu ei o parte din sufletul nostru. Doare!
El poate sa-ti trezeasca o multime de emotii, un acel ceva ce nu ai simtit vreodata.Prin privire lui iti fierbe singele prin vene.Prin salutul lui te ingheata si tremuri fara nici un motiv.Prin zimbetul lui te hipnotizeaza si oferi inapoi zimbetul tau fara sa-ti dai seama.Prin mimicile lui jucause trezeste copilul din tine,iar prin simpla prezenta te face sa-ti pierzi controlul si sa-l doresti din ce in ce mai tare.
Si ce faci atunci cind iti dai seama ca te indragostesti? Pe cine lasi sa decida destinul? Inimii? Ce faci atunci cind depinzi de EL?
"Pe parcursul vietii ne indragostim de multe ori si chiar suntem convinsi de fiecare data ca traim marea dragoste,ca mai apoi sa realizam ca am trait doar pasiuni trecatoare!"
Dezamagire...Acel miros neplacut al dezamagirii.Acel el pe care mi-l inchipuiam a fi perfect m-a facut sa uit tot frumosul pe care mi l-a oferit cindva, m-a facut sa uit cum sa respir, cum sa clipesc sa uit tot.Am invatat sa nu mai am incredere in oameni.Am invatat sa nu mai fiu usor manipulata.E dur si nedrept cum oamenii ajung sa-si faca parc de distractii in sufletul tau.
El nu mai era acel care se dadea a fi.Nu puteam citi ce se ascundea in ochii lui. L-am lasat sa-mi devina feicirea si aici a fost cea mai mare greseala.Mi-a infipt cutitul adinc in rana abia vindecata.Si aici m-am prabusit la pamint de durere!! Revin din nou la... El era un pansament pentru sufletul meu.
Dar acum? Mai exista un EL in viata mea? Un singur lucru il pont confirma- sunt ca un om bolnav cu sufletul anesteziat.
